The day after

A trecut furia. Am scăpat cu bine și anul ăsta. Parcul e tot acolo. Nu l-a luat furtuna. Aleile sunt la locul lor, îndoite de șale răsuflă ușurate. Calmul de după furtună… 2 mai.

Pe vremuri parcă era Ziua Tineretului, nu? Chiar nu știu de ce mă cuprinde pe mine grija, ba chiar mă simt un pic vizat. Ar trebui să se ocupe careva (de la primărie?) să trimită frumos o hârtie – cu antet, desigur – și să spună acolo limpede și răspicat: “Pe acestă cale… din moment ce de vorbă bună nu înțelegi… bagă-ți mințile în cap… vă înștiințăm oficial că încadrarea dvs s-a schimbat din «tineret» în?… în?…”. În… tineret vechi! Nu știu, dar din moment ce  o înștiințare oficială nu există sunt ceva probleme. După cum se și vede cu ochiul liber.

De calmul de după furtună ziceam? … Ce, vi se pare o sintagmă prea tocită? Păi, când treci bulevardul (ca să ajungi în parc) și te uiți în zare hăt până la semafor și pe toate cele șase benzi nu-i nicio mașină pe sute și sute de metri cum se cheamă asta? Se cheamă Fata Morgana, bun, știu, o să fac și consultul la care sunt invitat cu diverse ocazii, dar și dacă ar fi așa? Ar fi 2 mai, vă zic eu.

Curios să văd ce surprize, himere și trucuri ale minții mă mai așteaptă am intrat adânc pe traseul de alergare. În alergare! Ia să fi încercat asta ieri!?! “Uite, azi da coabitare – tot e la modă conceptul…” Și uite-așa îmi continui turele filozofând a pustiu.

Urc spre statuie și când trec pe lângă terenul de joacă de lângă fântâni nu pot să nu remarc un tătic cu un bebeluș în cărucior. E un personaj atipic într-o mare de mămici și bunici. Nu este foarte cald și stă la soare, singur pe o bancă. Mâna stângă o ține pe căruț, iar cu dreapta văd că ridică dintr-un fel de portbagaj al acestuia o cutie metalică verzulie, cilindrică, inconfundabilă. Cu stânga începe să agite de cărucior în sus și în jos cu mișcări tandre, sensibile și atent dozate. Dreapta izolează conținutul recipientului de această agitație inutilă. Când termină ia o înghițitură și apoi pune cilindrul la locul lui. La umbră, desigur.

“Lasă mămicule că ai atâtea treburi! Trebuie să faci friptura, ciorba, drobul, să bați covoarele, să mai deretici tu ca o furnicuță… Nu-ți mai vezi capul! Lasă că-l plimbă băiatu’ pe ăla mic. Să puateee!”

Trec agale iar privirea îmi poposește pe un alt căruț. La câțiva metri buni de banca unde pare să fie mămica. Sigur a alunecat la vale spre cinematograful 7D. Mămica, destul de tinerică, ține cu dreapta un mobil și cu stânga face “scroll”. Facebook?

E stângace. Mda, cam stângace… Ah, ba nu! Pe încheietura mâinii drepte are înfășurat un cordon, un fel de lesă în care e prinsă o mogâldeață care merge prin iarbă în patru labe. Vrea să prindă niște vrăbii care nici nu se sinchisesc de el.

Ce-o fi ăsta 7D?!? Cum adică? N-am înțeles niciodată!

Acum chiar merge. Afară este un monitor unde vezi spectatorii din sala improvizată într-un container și reacțiile lor. Aha!!! Stau într-un fel de fotoliu care se mișcă în toate direcțiile… după cum curge filmul, cuget eu înțelept. Să vezi de le-or băga o subtitrare în bulgară. Că aia dau din cap de sus în jos să zică “nu” și în lateral ca să zică “da”.

“Bine, bine… una bucată fotoliu face 3 grade de libertate. Ținem minte 3. Imaginea se bagă cu ochelari, absolut, continui eu cugetările avansate. Deci încă 3. Și cu 3 face 6, nene! Unde-i a șaptea? Sunetul să fie?! Păi dacă e cel puțin stereo (de bun simț) face 8. Să vezi că i-au făcut la bani și or fi șparlit o dimensiune!” Ia stai că explică ceva nenea!

“Doamnă, sincer să vă spun eu nu știu ce le place să-i hâțâne așa, dar să știți că lumea dă, îl aud în trecere pe paznic.”  La “rupt” bilete era o duduie.

Acum, ce să mai zic, bine că merge treaba.

Au apărut și lebedele. Frumoase, elegante, maiestuoase. Le-au încălecat imediat amatorii. Lebede hidrobiciclete, desigur. La debarcader nu poți găsi una liberă. E coadă. N-am întrebat de lebădoi și nici nu întreb că parcă văd că sunt la bere… Eh, per total, bine că merge treaba.

… parcul docil își așterne aleile sub urma pașilor mei… panseurile își continuă nestingherite sporovăiala… cișmeaua le îngână cu susur de izvor.

Bine că merge treaba.

 

În tabele să ne măsurăm… sau performanţe fără bătrâneţe

Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă…” Carte de înţelepciune. Îndrumător pentru tineri / Constantin Noica. – Bucureşti: Humanitas, 2009.

Bine-bine, dar atleţilor ce să le spui? Deceniul lor de aur e sensibil diferit din punct de vedere temporal. N-ar fi fost rău ca să fie tot cel de-al şaselea. Din punctul meu de vedere. Însă nu este. Şi atunci? Ce să le spui la 40, la 60 de ani, la 80?

Foto: Payton Jordan recordman mondial la 200m, categoria M80+

Le spui că există „age-grading” sau evaluare a performanţelor atletice în funcţie de vârstă. E cât se poate de firesc ca performanţele unui atlet de 60 de ani să fie comparate cu cele ale sportivilor din aceeaşi categorie de vârstă şi sex. Desigur. Însă cât de valoroasă este o performanţă obţinută la această vârstă? Dacă este un record mondial al categoriei respective cu siguranţă este un rezultat excepţional. Însă nu toţi atleţii sunt recordmani sau campioni mondiali.

E lesne de înţeles că una e să stabileşti un record mondial la categoria 80+ şi alta este un rezultat modest, dar mai bun în valoare absolută stabilit de un atlet cu 40 de ani mai tânăr.

Scurt istoric

Pentru a asigura un sistem referenţial just şi realist Asociaţia Mondială a Atleţilor Veterani (WMA – World Masters Athletics sau WAVA – World Association of Veteran Athletes conform vechii titulaturi) a colectat rezultatele obţinute de atleţii veterani în sute de mii (peste 200.000) de competiţii de toate nivelurile. Iniţial, în anii ’70, acest demers a fost strict necesar pentru a evalua performanţele veteranilor în probele combinate (ex: scorul obţinut la decatlon). Ulterior baza de date statistice a fost utilizată pentru a aprecia curba de modelare a evoluţiei performanţelor sportive odată cu înaintarea în vârstă şi dobândirea nimbului înţelepciunii. Un site de referinţă în domeniu este www.arrs.net – Asociation of Road Racing Statisticians.

Primele tabele oficiale „age-graded” au fost publicate de WMA în 1989, iar apoi actualizate periodic. Ultima actualizare completă a fost realizată în 2006, iar în 2011 s-au adus corecţii parţiale. Singura întrebuinţare oficială a acestor tabele este de a calcula punctajul atleţilor veterani în cadrul probelor combinate (decatlon, pentatlon, heptatlon). Deşi nu este o practică larg răspândită, există competiţii atletice organizate pe categorii de vârstă şi sex care sunt dotate cu „premiul cel mare”. Pentru a determina cea mai valoroasă performanţă sportivă din cadrul unei astfel de competiţii se utilizează tot aceste tabele.

Cum funcţionează?

Destul de simplu. Pentru fiecare categorie de vârstă şi sex s-a stabilit (în mod statistic) cu cât se diminuează performanţa sportivă pentru fiecare probă în parte. Spre exemplu, pentru categoria M40-44 (masculin, de la 40 la 44 de ani) pentru 100m plat coeficientul asociat este 0,9578. Adică performanţa va fi de 95,78% din ceea ce s-ar fi putut realiza în deceniul de aur.

După cum spuneam, aceste tabele sunt actualizate periodic de WMA şi publicate în secţiunea „News” a site-ului organizaţiei. Versiunea din 2010 este disponibilă aici, iar variante complete pentru alergări pe pistă şi şosea sunt disponibile aici. Utilizând un astfel de coeficient care determină „corecţia” de vârstă se pot determina două valori: timpul echivalent şi procentul din performanţa maximă.

Spre exemplu, o atletă de 51 de ani aleargă 10.000m în 44:05. Factorul de corecţie corespunzător categoriei este 0,8655 (vezi în tabelul de mai sus). Înmulţind 44:05 (2645 secunde) cu acest factor obţinem 38:09 (2289 secunde), adică timpul echivalent corelat cu vârsta (age graded time). Atât ar trebui să alerge o atletă poziţionată în deceniul de aur pentru a realiza o performanţă la fel de valoroasă.

Al doua valoare ce poate fi calculată e reprezentată de procentul din performanţa de top a categoriei (PLP – Performance Level Percentage). Pentru cazul de mai sus recordul mondial al categoriei este 35:05 (2105 secunde) şi acesta reprezintă 79,58% din timpul realizat 44:05 (2645 secunde). Aşadar gradul de performanţă este 79,58%. O catalogare cvasi-umanimă a acestor praguri procentuale este cea de mai jos:

  • 100% = recordman mondial
  • > 90% = clasă mondială
  • > 80% = clasă naţională
  • > 70% = clasă regională
  • > 60% = clasă locală
  • > 0% = un/o atlet/ă

Desigur există şi critici ai metodei. În cazuri cu totul excepţionale s-a constatat că unii atleţi nu erau dispuşi să îmbătrânească. Spre exemplu, în 2006 la vârsta de 46 de ani atleta Merlene Ottey (de origine jamaicană – menţiune redundantă) a alergat 100m plat în 11,44 secunde la Campionatele Europene (open) de la Gothenburg, Suedia. Aceasta ar corespunde cu un timp de 10,122 corespunzător categoriei de vârstă 20-30 de ani, fapt care creează o mică problemă din moment ce recordul mondial (open) stabilit de Florence Griffith-Joyner „Flo-Jo” în 1988 este de „doar” 10,49s.

Acesta se poate interpreta prin faptul că recordul mondial al categoriei F45+ este mai valoros decât cel al categoriei feminin, open. Comitetul WMA care a redactat tabelele ce fac subiectul acestui articol a considerat că unele rezultate nu sunt reprezentative pentru modelul general şi le-a eliminat din procedura de calcul statistic.

Qui prodest?

Pe măsură ce înaintăm în vârstă este de aşteptat să nu mai fim capabili să alergăm cu aceeaşi viteză ca în tinereţe, deşi cunosc eu câteva cazuri… mă rog, în general asta e situaţia. Iar asta poate genera dezamăgire sau demotivare. O reacţie cât se poate de firească. Însă tabelele spun că problema este sistemul referenţial şi nu alergătorul. Prin calibrarea corespunzătoare a performaţei sportive se poate obţine un important factor de motivare.

Un alt avantaj este că atleţii se pot compara între ei indiferent de vârstă şi sex. De ce este acesta un avantaj? Pentru că asta le mai place lor din când în când să facă, dar vă rog să păstraţi secretul pentru că ei toţi aleargă „doar de plăcere”. Sigur, aminteam mai sus că o astfel de comparaţie este utilă dacă vrei să acorzi premiul cel mare utilizând un sistem de evaluare care să ţină seama de vârstă şi sex.

O altă întrebuinţare a metodei este evaluarea propriilor performanţe. Odată cu înaintarea în vârstă putem urmări dacă antrenamentele intensive au dat roade sau nu şi asta prin îmbunătăţirea timpilor corelată şi cu înaintarea în vârstă. Poate că sunt nemulţumit de performanţele mele care nu se îmbunătăţesc dramatic, dar constat într-o bună zi că am ajuns recordman mondial al categoriei. Am şi aici câteva exemple… dar se ştiu ei!

La treabă!

Formularul de calcul ce poate fi accesat AICI a fost realizat de Howard Grubb, iar tabelele au fost actualizate în 2010 de Alan Jones şi Rex Harvey. Pentru a utiliza acest formular selectaţi proba în zona de sus a tabelului, iar apoi introduceţi datele personale (vârstă, sex) în zona de mijloc. Tot în zona de mijloc (partea din dreapta) introduceţi performanţa realizată (timp/distanţă/înălţime).

Timpii se introduc în formatul OO:MM:SS (ore / minute / secunde) sau MM:SS sau SS.ZZ (secunde . zecimi sau sutimi) în funcţie de probă. Distanţele sau înălţimile se introduc utilizând ca separator zecimal punctul (DD.ZZ).

După introducerea acestor date apăsaţi pe butonul „Calculează” din zona de jos a tabelului, iar pe ecran vor fi afişate automat: rezultatul echivalent categorie open şi procentul de performanţă.

Age-grade plăcut!

 

Webliografie
http://en.wikipedia.org/wiki/Masters_athletics
http://www.arrs.net/
http://www.world-masters-athletics.org/
http://www.goodrunguide.co.uk/AgeGrading.asp
http://www.ibiblio.org/drears/running/masters/agegrade.html
http://www.howardgrubb.co.uk/athletics/home.htm