Prima trântă

Toate mergeau ca-n Paradis. Până azi. Alergare după alergare îmi era mai ușor, chiar dacă era mai greu. :D Cei care aleargă cunosc senzația, iar pentru ceilalți nu vreau să detaliez. Numai masochist n-am mai fost numit. Ba, dacă stau să mă gândesc bine…

Zic, până la trânta de astăzi. 10km aproximativ în grafic, 10km în agonie. C-așa-i în atletism! Adică în cazul meu. Rezist foarte bine la căldură și pot stabili record dacă vorbim de cât mai puțină apă consumată. Cămilă, ce mai! Cu berea nu încerc pentru că știu că cedez psihic. Așa că scuzele cu căldura cad.

Înainte de cursă m-am antrenat destui km (se vede treaba că e importantă și calitatea lor), am participat la semimaratoane montane (ultimul destul de dur) ca să nu mai am probleme cu infinitezimalele pante din oraș, m-am odihnit, am postit (nu mai zic de la ce…), m-am carbohidratat, m-am echipat, m-am motivat, mi-am dat palme la oglindă. Dacă trebuia să învăț vreo poezie sau să strig cucurigu în fața blocului… o făceam! Mda, iarăși sunt convins că alergătorii (și alergătoarele) mă vor înțelege. Ceilalți… deja cred că nu mai sunt surprinși.

Rezultatul? Păi, dacă mă întreba careva acuma vreo câteva ceasuri… un dezastru. Tot drumul spre casă s-au învârtit roțilele ciclând în gol. “Nu înțelegem nimic, șefu’!?!”

Da’ între timp am făcut un duș, am mâncat o ciorbă acră, am dormit și când m-am trezit… să vezi minune! Nici că aș fi putut să fiu mai vesel. Ciorba ajută la depresie! Sau, mai plauzibil, așa povestesc toți cei care scapă de moarte. Mă rog, o parte dintre ei… n-am timp acum de sondaje să-i întreb pe toți pentru că trebuie să particip iminent la o acțiune a clubului. În IOR, lângă biserică. Ah, că veni vorba, uite dovadă: să nu-mi ziceți mie că întâmplător trăgeau clopotele în dungă la biserica de lângă Muzeul Național de Istorie exact atunci când treceam eu pe acolo la a doua tură!

Eșec? Păi, dacă nu m-aș fi întâlnit cu atâția prieteni, ar fi fost, da! Dacă nu ar fi fost atâta entuziasm și voie bună, sigur ar fi fost o zi sumbră. Dacă n-am fi sărbătorit cu o șampanie excelentă patru ani de la înființarea clubului… Dacă n-ar exista și mâine, sigur… Ștergem tot așa cum mângâie apa mării nisipul și o luăm de la capăt. :)

Performanță? N-am făcut “performanță”? :) Păi, adevărata performanță este să te simți bine. Să îți placă ce faci. Să te bucuri de viață. Și prin alergare. Da, este o performanță în ziua de azi.

Ah, asta trebuia să fie o relatare a evenimentului. Fain. Bine organizat, o plăcere să participi. Locul 357 din 692 de participanți. Asta e! Să vă văd la beermile.

Foto: Adrian Ber, Adrian și Cătălina Niculae

2 comments on “Prima trântă

  1. andreea on said:

    primele 3 randuri parca ai descrie cursa mea :) cu atata placere am trecut prin toate antrenamentele si prin toti kilometrii….pana azi. si prima tura si la mine exact conform planului….a 2a cel mai mare chin trait pana acum :) dar….dupa 2 ore a meritat cred. Poate-mi trebuie si mie o ciorba…

  2. lidia on said:

    Caldura mare! Dar minunat pentru cei care au cascat gura pe margine. Lume multa, lume buna, majorete, biciclete, muzica, japonezi, politisti si jandarmi, kenieni, voluntari si voluntare.. O dimineata agreabila, in care si cei de pe margine au facut multa miscare, chiar daca numai prin deplasarea repetata in colturile pietii, de unde puteau incuraja alergatorii toropiti de caldura brusca, neobisnuita si de radiatiile ucigatoare ale unui soare apocaliptic…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Connect with Facebook

*

40,043 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

HTML tags are not allowed.