Doar ce m-am întors de la Izvorani. Acolo este complexul olimpic unde participanţii la triatlonul de duminica viitoare au fost invitaţi de organizatori la un antrenament (repetiţie finală).

Chiar dacă voi participa la triatlon (într-o ştafetă) numai la proba de bicicletä am vrut să simt măcar gustul unui triatlon. Aşa că am participat la antrenamentul complet.

Am alergat cu plăcere pe pista de atletism – modernă şi foarte elastică -, am pedalat cu bucurie prin pădure – pe unul din lacuri am văzut nuferi uriaşi ridicaţi cât un stat de om de la luciul apei -, iar apoi în bazin am intrat pe contrasens neputând să ţin “drumul” drept, m-am poticnit în toate stilurile posibile preţ de vreo… şase bazine după care m-am retras înţelept ca nu cumva să complexez pe careva.

După cele şase ore de vânzoleală continuă sunt frânt şi stors de ultima fărâmă de energie.

Sunt epuizat şi fericit ca în copilărie… Fără motiv. Dacă m-ai întreba de ce, n-aş şti ce să spun.

Foto: SmartAtletic