Despre elite. Elite canine. Elite canine de maidan

Lexicul unui biciclist este net superior celui utilizat de un şofer. Precum şi intensitatea trăirilor… dar să nu deviem de la subiect.

Deşi aţi putea bănui că mă refer la unele sintagme, exegeze şi construcţii verbale complexe utilizate în trafic nu acest domeniu prolific este subiectul de data asta. Pentru exemplificare, haideţi să facem un test fulger!

Ce este obiectul din imagine? Aveţi 10 secunde.

Nu, nu este un “aparat de curentat”! Un fel de lanternă? Mda… să zicem că ar fi printre altele şi o lanternă.

Este un “dog chaser”! Orice biciclist răspunde în 0,2 secunde. Alungător de câini. De ce ar şti un şofer asta? Bine… am un prieten (posesor de Matiz) care a făcut pană de căţel. L-a lătrat ce l-a lătrat şi pentru că rula cu viteză mică a reuşit să-i muşte roata pe lateralul ei. Rezultatul a fost că pneul (destul de fragil în acea zonă) a trebuit aruncat şi înlocuit deoarece pe lateral nu se poate vulcaniza în condiţii rezonabile de siguranţă. Norocul amicului a fost că se afla exact lângă o vulcanizare… Sau nenorocul lui dacă o fi fost căţelul dresat,

Mă rog, putem admite că în principiu şoferii nu au de ce să fie preocupaţi de alungarea căţeilor care latră lelea pe la roţi. Bicicliştii însă…

Personal n-am avut probleme niciodată cu neamul canin. Ca pieton sau alergător. Am copilărit pe stradă cu o groază de maidanezi fiind la un moment dat integrat dacă nu chiar confundat cu controversatele patrupede. Îi recunosc atunci când latră în dorul lelii sau numai ca să-şi impresioneze amicii de hoinăreală. Adică 99% din cazuri. Nu-mi stârnesc alt sentiment decât cel mult invidia pentru conştinciozitatea şi dăruirea cu care se implică. Credeţi că e uşor să faci asta o zi întreagă? Alergători, patinatori, biciclişti, motociclişti, maşini mari şi mici. Eu zic că nu-i de colo…

Spun toate acestea pentru a sublinia că nu am o problemă cu căţeii şi doar pentru a arăta că viaţa de biciclist e alta. Faţă de alergat sau mers nu-i la fel de comod să rulezi cu 20-30 km/h şi să te flancheze câteva potăi care dintr-un gest pot să te controleze la pneuri pentru a stabili dacă sunt umflate regulamentar – asta desigur sub ochii goi ai proprietarului care stă în poartă şi sparge seminţe. Nu, nu-i o figură de stil. E parte integrantă a traseului meu zilnic.

Aşa că mi-am luat dog chaser.

Din târg. Ăla mai scump. Mi-a zis vânzătorul că “de ce să mă întorc la el să îl înjur că mi-a vândut o prostie” (de 25 de lei). El e acolo în fiecare săptămână şi nu vrea ca să etc etc. “Bine, dă-l pe ăla de 40, uite aici 35!”. Cel din imagine.

Mândru foc abia aşteptam să fac nişte probe. Da’, ia căţeii de unde nu-s! Ca un făcut toată săptămâna n-a fost picior de patruped pe traseul meu. Am intrat mai adânc prin cotloane şi coclauri, dar sorţii nu mi-au fost prielnici.

Până ieri seară.

Cunoscuţii mei erau prezenţi la datorie. I-am văzut de departe cum ciuleau urechile, fremătau şi făceau joc de glezne pe loc. M-a bucurat de parcă ar fi tras în lansetă monstrul lacului. Sigur pe mine, uşor distras de peisaj (doar că nu fluieram cu privirea spre cer) m-am băgat în ambuscadă…

Băieţii m-au preluat ca la carte. Cu toată vâltoarea şi dăruirea, nici SPP-ul n-ar fi organizat mai bine un asemenea convoi VIP. Doi mă flancau şi lătrau “la pedală”, iar al treilea făcea loc în faţă – fluidiza. N-am pornit aparatul de la început. Am zis să tragă bine, să se înfigă în buză adânc şi după aia…

Când am pornit aparatul era o hărmălaie de mai mare dragul pentru că se mobilizaseră şi ceilalţi ghinionişti din cartier care n-aveau stăpâni cu aşa minte şi poartă larg deschise… să-i lase şi pe ei “decât” puţin.

Am apăsat lung, scurt, intermitent, luuuung, la 20cm de botul lupului corcit care părea “şefu'”. Eram calm şi mi-am făcut treaba temeinic. Dacă aş face o observaţie atentă aş spune că s-au ţinut de mine… parcă vreo 50m mai mult faţă de traseul tradiţional de escortă. De ultrasunetele revărsate şuvoi nu ştiu ce să zic, însă nu părea să-i fi deranjat nici măcar faptul că le-am pus lumina în ochi de la circa două palme. Dacă le dădeam una în scăfârlie cu mânerul poate ar fi avut efect, deşi nu mai sunt convins nici de asta.

Am ajuns acasă contrariat şi convins că undeva este o greşeală. N-am potrivit corect o setare, n-am acţionat corect dispozitivul, la unghiul recomandat etc aşa că am scos din cutie instrucţiunile de utilizare.

Nu trebuia să fiu un geniu ca să ştiu deja că e un produs chinezesc, însă engleza din instrucţiuni a ţinut să sublinieze asta:

“Super-bright flashing LED’s also make the dog clear where the source and location of the weapons is in order to understand what you are against it.”

“The longer stay in this position, the greater the harm to him, which left helter-skelter.”

Dar, mă rog, să nu ne pierdem în amănunte… aşa… “a nu se arunca bateriile după utilizare…” aşa… şi aşa… ah, uite spune aici clar în Disclaimer:

(1)They are breeding dogs, dog knows that his owner will not hurt him.
(2)A dog with the owner or a well-trained dog.
(3)When the battery voltage is too low, the ultrasonic energy issued by products will be reduced.

Adică, vedeţi că aparatul nu funcţionează dacă (traduc în spiritul şi stilul textului):

(1)Sunt căţei de prăsilă, căţelul ştie că stăpânul nu o să-l pedepsească.
(2)Un câine cu stăpânul sau un câine bine dresat.
(3)Când voltajul bateriilor este prea mic, energia ultrasonică emisă de aparat va fi redusă.

Aşadar, nu aparatul e de vină. Am eu de-a face cu elite întreţinute pentru prăsilă. Cu căţei răzgâiaţi şi răsfăţaţi. Cotarle care n-au stat pe coji de nuci când au rupt primul crac. Potăi care n-au scris de 100 de ori pe tablă “A running cat is not fast food.”

Şi-au bătut joc stăpânii sărmanelor patrupede de industria “dog chaser”!

9 thoughts on “Despre elite. Elite canine. Elite canine de maidan

  1. Mda, cunosc perfect trairile de care povestesti, dar nu am avut niciodata valente de kamikaze, prin urmare, nici prin gand nu mi-a trecut sa ma arunc intr-un grup de potai, nici daca as fi avut un combinezon generator de ultrasunete.

    Scopul comentariul meu este altul: inainte de a-mi cumpara o astfel de “scula” am facut un temeinic studiu de piata. Concluziile au fost: ce este, este si ce nu este, nu este! Adica unele aparate sunt eficiente, altele, nu!

    Buuuun! atunci am procedat altfel: am intrebat un prieten care are asa ceva de eficienta lui. M-a asigurata ca a fost testat pe niste caini ucigasi de stana undeva prin Ciucas si i-a transformat in iepuri fricosi. Parea om serios, avea o varsta, si atunci, am trecut peste rusine si i-am cerut sa-mi aduca unul identic din America, via Canada, asa cum era cel pe care il avea el. A fost amabil si mi-a adus unul identic.

    De atunci, este ceva timp, il tot testez pe potaile inofensive din drumul meu per pedes catre biblio. Ocazional am putut vedea cum la actionarea ferocelui aparat, se deplaseaza putin mai departe, plictisiti. Dar de cele mai multe ori nici macar atat. Sor-mea ranjea de fiecare data cand potaile si aparatul mai umileau intr-o conspiratie oribila.

    Situatia ramand la fel de de gri in ceea ce priveste pericolul care planeaza asupra gleznelor mele si, mai ales, asupra psihicului meu, pentru ca nu-i pot domina si pace cu forta gandului meu demolator, am inceput sa caut alte solutii.

    Dupa principiul cauta si vei gasi, am gasit si eu alta minunatie, nu cu ultrasunete, ci cu electrosocuri. Nu sari in sus, nu ii baga nimeni la electroterapie, insa sunetul si mai ales arcul electric eliberat de chestia aia cica ar avea, in sfarsit, efectul scontat. Ceva in genul asta: http://www.atlantic-shop.ro/23,electrosoc-c3.html

    Imi vine si sa rad si sa plang cand dau aceste sfaturi 🙂 In ce tara mai traim si noi! 🙂

    • În seara asta am alungat două potăi cu mare succes. Pe rând. Nu erau împreună. Probabil că trebuie completat în disclaimer “no organized groups”. Divide et impera! 😀

      Până una alta tot cu pompa fac treabă. O am la îndemână pe cadru şi le cam taie din elan când o văd fluturând semeaţă în braţul meu vânjos. 😛

      Se pare că şi elitele ştiu de baston.

    • Uitându-mă pe link-ul tău mi-am adus aminte că zicea cineva despre spray-ul cu piper cum că ar fi foarte eficient.

      Cred că o să-l încerc… numai să nu-mi dau cu el în ochi. :))

      • L-am vazut pe Discovery pe un tip care isi punea fara probleme pe limba un fir electric pentru a inchide circuitul si a aprinde un bec. Daca dai cumva de cainii lui, tot de pe site-ul de mai sus, poti incerca “Cutitul lui Rambo” si “Nunchaku de metal”. Ceva trebuie sa mearga pana la urma 🙂

      • Cu piper e mare probabilitatea să te condimentezi şi tu puţin, mai ales în zona feţei! 🙂

        Eu sunt cucerită de efectele aparatului cu electroşocuri, deşi parcă-parcă am mai trăit odată aceste speranţe deşarte că voi ţine câinii la o distanţă confortabilă.

  2. la disclaimer mai baga o varianta :
    (4) When the dog is deaf

    Se pare ca la unele minunatii de aparate scrie in “prospect” acest lucru:), deci mai intai asigurate ca nu este surd, ca nu este dresat, ca ai baterii si ca nu este superdog cu puteri paranormale care suporta ultrasunetele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Connect with Facebook