Sâmbătă a trebuit să iau o decizie grea în viaţa mea… A trebuit să admit că serviciul, totuşi… are prioritate în faţa alergării. N-a fost uşor! În forul meu interior au existat dezbateri mai ceva ca-n Parlament. Lovitură de… alergat nu de stat! Bine, dacă se făcea numărătoarea ca acolo altul era rezultatul, însă aşa… a trebuit să renunţ la participarea la Balcaniadă. (plânsete, sughiţuri, huiduieli)

Aşa că fiind liber de contract m-am dedat la tot felul de delicii şi am participat la Crosul Unicredit (4,3km cu o medie de 4:30min/km) şi la Crosul We Run Bucureşti (3,5km cu o medie de 4:27min/km). Iar astăzi, după săptămâni petrecute pe stadion, m-a întors in parc. Ce bucurie! Parcă azi m-am apucat de alergare. Ca-n prima zi. 🙂

… Toamna se insinua timidă cu o ploaie domoală – mai mult mângâiere -, nici că adia boare de vânt, iar nuanţele de arămiu se întreceau una pe alta în delicateţe.

Eh, şi uite-aşa cu poezia la subraţ am plutit prin toamnă vreo două ture.

Da. Cred mi-a adus aminte de ce alergam… eu… odată! ( 😛 )